Prima distincție care trebuie marcată este legată de caracterul „instituțional" al Muzeului Jecza. Sensul îndeobște recunoscut nu este acoperit de realitatea acestuia. Muzeul Jecza este un altfel de muzeu: un muzeu viu, animat de aspirațiile celor care îl locuiesc și care păstrează și visurile celor ce nu îl mai locuiesc.
Este un loc născut din dragoste — împărțită, împărtășită… Este o casă ce poartă amprenta individualității aceluia care a visat dintâi la ea.
„Ca stelele pe cer"… cum ar spune ziditorul ei, Peter Jecza.
Peter Jecza, sculptor fiind, avea lucrări multe, volume — „copiii" lui, cum îi plăcea să spună —, obiecte tridimensionale, ce necesitau spațiu. A construit o casă ce s-a făcut după măsura acestora. În momentul în care a ajuns însă așa, nu se justifica să rămână destinată doar celor trei oameni ce locuiam în ea și astfel s-au adunat în jurul ei, la început doar prieteni, cunoscuți, iubitori de artă, mai apoi necunoscuți, o comunitate care s-a tot închegat, în timp, în jurul acestui nucleu pe care arta l-a constituit, oameni care simțeau nevoia să primească hrana pe care arta o oferea. Și au primit-o constant.
Sunt douăzeci de ani de când Casa Jecza este deschisă tuturor acelora ce îi trec pragul. Ceea ce este frumos, însă, e că a rămas în tot acest timp, Casa Jecza, adică un spațiu cu suflet, nu neapărat muzeul de artă, cum s-ar defini el oficial — o instituție rece, susținută prin funcțiuni.
Casa Jecza este în continuare un spațiu locuit, viu, vibrant, animat, ce își dezvăluie un suflet, așa cum doar o casă își poate dezvălui. Iar cei ce au mai rămas în casă, sunt cei ce dăruiesc în continuare. Sună destul de idealizat, dar așa este: dincolo de orice pragmatism, de orice concept de eficiență, trebuie să rămână un ideal. Câtă vreme acesta reușește să-și prezerveze forța constructoare, restul vine cumva. Mai greu, mai ușor, dar vine.
Casa Jecza a dobândit, succesiv, forme și funcțiuni diferite, crescând, organic, pentru a răspunde nevoilor pe care le-a perceput. A devenit spațiu al Fundației Triade, galerie, centru de artă, editură…
După dispariția în 2009 a lui Peter Jecza, proiectul de a păstra urma memorială a fondatorului a tot căpătat formă, până la ceea ce într-o zi s-a putut numi MUZEUL JECZA.
Muzeul Jecza acum a făcut saltul în virtual, devenind Muzeul / Colecția virtual(ă) JECZA.