Opera

Opera lui Peter Jecza, de o impresionantă întindere, și-a găsit devreme „timbrul" propriu. Îmbogățindu-se cu nuanțe și variațiuni, acest timbru i-a marcat întreg parcursul creației.

„Jecza a realizat un limbaj plastic personal şi original. S-a oprit, în căutările sale, acolo unde forma devine imagine artistică, unde volumul dobândeşte semnificaţie şi se transformă în simbol. Totodată Jecza este animat de umanizarea sculpturii sale spaţiale. Pleacă şi el, ca şi înaintaşii săi, de la natură. O simplifică, o stilizează şi-i generalizează sensurile până la abstract. Introduce o ordine geometrică. Metamorfozează datele sensibilităţii empirice prin calcul şi raţionament la forme spaţiale, la implicarea generalului în forma ce animă un spaţiu, ce redă ritmul şi echilibrul şi le integrează organic în volum. Operele sale impresionează prin eleganţa proporţiilor, prin compoziţie, prin justeţea şi îndrăzneala ritmului, prin forţa echilibrului."

— Mircea Deac, Afirmări, Timişoara, Editura Facla, 1976

Teme

În esenţa ei, sculptura lui Petru Jecza rezultă din dinamica a trei entităţi: cubul, sfera şi erupţia. Elanul, forţa lăuntrică, ce determină întreaga mişcare a înţelesurilor şi, implicit, întreaga pulsaţie a formelor şi volumelor, a semnelor plastice, este dorinţa celor două corpuri emblematice de a se contopi, de a realiza o sinteză. Avem a face cu eterna aspiraţie a eului reflexiv de a înfăptui contopirea celor două principii, masculin-feminin.

Din unghi estetic, confruntarea cub – sferă transcrie dialogul, nu o dată tensionat, dintre arta clasică şi cea modernă. Acest releu, acest conflict, plastic, dar şi vizionar, cub – sferă, conduce la o largă desfăşurare de tensiuni şi antinomii, artistice şi meta-artistice, precum aceea dintre verticalitate şi orizontalitate, clasicitate şi modernitate, cea dintre natură şi cultură, dintre celest şi teluric, dintre eteric şi mineral.

Monade Triade Forme primare Oglinzi oarbe Mulțime anonimă Maternitate Corpul feminin Cuplu Familie Aspirație Dialog / comunicare Ascensiune Zbor

Povestea lucrărilor

Patru teme fundamentale din opera lui Peter Jecza, prezentate prin intermediul documentarelor video care explorează semnificația și geneza acestor creații.

Perioade de creație

Creația lui Peter Jecza a fost structurată temporal în perioade cu o dominantă a preocupărilor, dar și cu recurențe ale motivelor dezvoltate anterior.

1963–1968
Perioada începuturilor — Era o perioadă a „revelării lumii ca formă", cum a numit-o critica de artă. Era vremea despărțirii de influențele școlii și a tatonării limbajului propriu, de limpezire artistică.
1969–1979
Descoperirea bronzului — O perioadă fertilă, marcată de descoperirea bronzului, ca material apt să preia gândul artistului. Creații importante datează din acest interval temporal, până la revelarea formei monadice.
1979–1989
Supremația cubului — Critica de artă a luat drept interval referențial al operei acela al supremației cubului, coincizând cu descoperirea de către artist a formei apte să-l exprime.
1989–2009
Multiplele arborescențe — O perioadă a multiplelor arborescențe pe care tema monadelor le-a creat: legături de cuburi, diade, triade, sfere, alte forme primare. Artistul obișnuia să spună că încearcă să-și „rotunjească opera". În fapt, se așeza într-o spirală, sub „eternei reîntoarceri".

Catalogul complet al lucrărilor

Peste 1000 de sculpturi documentate, de la primele lucrări din 1963 până în 2009.

Vezi catalogul complet →