Liceul de Artă din Tg. Mureș, prin rigoarea studiului, a făcut să nu am probleme la admiterea la facultatea din Cluj. Istoria artei în școala vremii se încheia pe la impresioniști. Eram prin 1957, în plină campanie a consilierilor sovietici veniți să-i învețe pe artiști să picteze.
Informațiile revistelor sovietice erau completate de profesorul Kádár cu lucruri „subversive" care pe noi ne fascinau. Închidea ușa clasei și deschidea cărțile prohibite.
Romul Ladea a fost readus la facultate. El mergea pe linia școlii franceze. Bourdelle era Dumnezeul sculpturii, alături de Michelangelo. „Lectura" formelor, a spațiului a fost o revelație.
Condiția pe care maestrul o impunea – și la care subscriu în totalitate – era să iubești forma, să insufli acelei forme raționale dragoste. Grea condiție! Distanța până la forma expresiv-abstractă am parcurs-o, ulterior, singur. Calea, însă, Ladea mi-a deschis-o.
