De fapt, anii 1968-1972 au marcat și primele efecte ale emancipării de școală. Proiectele lansate pentru concursuri de artă monumentală încep să capete formă.
Am început să dezvolt un limbaj sculptural propriu, eliberându-mă treptat de influențele academice și căutând expresii noi pentru ideile mele artistice.
Această perioadă a reprezentat o tranziție crucială de la student la artist profesionist, cu primele comenzi importante și recunoaștere în lumea artistică.
Atelierul din Timișoara a devenit un spațiu al experimentării și al căutărilor formale care aveau să-mi definească stilul.